Ai crescut în lume trei feciori
Și i-ai aruncat în poarta lumii,
Trei amare, întunecate flori.
Aspru, cel dintâi întoarce plugul
Pe pământuri dure și străine,
Și i-a îndoit grumazul jugul.
Cel mai mic a devenit burghez,
Primul, din măduva ta cu burtă.
Primul, din măduva ta obez.
Mijlociul suduie viața,
Răsărituri noi poartă sub tâmple,
Și se luptă și frământă ceața.
Trei feciori ți-au răsărit din pântec,
Unul singur astăzi te păstrează
Silueta fumurie-n cântec.
Sensul versurilor
Piesa descrie sacrificiul unei mame care a crescut trei fii, dar care nu a primit înapoi dragostea și sprijinul așteptat. Fiii au urmat căi diferite în viață, dar niciunul nu a reușit să o facă fericită pe deplin, lăsând-o cu un sentiment de dezamăgire.