Zaharia Stancu – Țara

Te-aștepta căsuța în lumină
Să-i aduci în dar un fir de glas,
Drumul ca să-ți șerpuiască sub pas
Și hamacul ca să-ți dea hodină.
Ai venit din târgul tău să vezi
Cum cad seara stelele-n fântâni,
Dar acum când umbli prin livezi
Pomii îți aruncă roade-n mâini.
De ne poartă calea printre grâne,
Spice ți se prind de poala rochii
Și câmpia la picioare, ca un câine,
Ți se culcă s-o mângâi cu ochii.
Viile se-ațin lângă cărare
Și te-mbie cu ciorchini de coarnă
Și cișmeaua gureșă-ți răstoarnă
Șipot clar în palme și răcoare.
Herghelii sălbatice-n boaz
Ni se-nchină ca și boii jugări,
Greieruși în straie de călugări
Și brotaci pe margini verzi de iaz.
Toate, toate sunt ca la-nceput
Pe aici, și-s numai pentru noi.
Chiar și soarele ce ne-a-nvăscut
În lumină, ca să nu fim goi.

Sensul versurilor

Piesa descrie o întoarcere la originile rurale, la un loc familiar și liniștit. Natura o întâmpină cu brațele deschise, oferindu-i pace și reamintindu-i de frumusețea simplității.

Lasă un comentariu