Chipul
nopții
e uscat
ca un
pergament.
Acest nomad
aruncat
în zăpada moale
se lasă
ca o frunză
mototolită.
Timpul
nefârșit
mă supune
ca pe-un fâșâit.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment profund de singurătate și deznădejde în fața trecerii implacabile a timpului. Protagonistul se simte ca un nomad aruncat într-un peisaj rece și pustiu, supus de timpul nesfârșit.