De angoasa largă a zorilor,
Catarguri revelate.
Treziri dureroase.
Frunze, frunze surori,
Te aud în lamentare.
Toamne,
dulceață muribundă.
Tinerețe,
timpul despărțirii tocmai a trecut.
Cer înalt al tinereții,
grăbit să se elibereze.
Și eu sunt încă deșert.
Pierdut în această melancolie curbă.
Dar noaptea dispersează despărțirile.
Tăcerile oceanice,
cuiburi astrale de iluzie.
Oh, noapte.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de melancolie și nostalgie legate de trecerea timpului și pierderea tinereții. Noaptea oferă un refugiu temporar din durerea despărțirilor și a realității.