Ai închis ochii.
Se naște o noapte
Plină de găuri false,
Cu sunete moarte
Ca de dopuri
Și capcane căzute în apă.
Mâinile tale se fac ca respirarea
Neatinselor depărtări,
Neînțelese precum ideile,
Neclară lună
Și balansoarul, dulci,
De vrei să mi le-așezi pe ochi
Îmi vor atinge sufletul.
Ești femeia care trece
Precum o frunză.
Și lași arborilor un foc de toamnă.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de melancolie și contemplare, evocând imagini ale naturii și ale trecerii timpului. Femeia este comparată cu o frunză care aduce un foc de toamnă, simbolizând o prezență efemeră, dar puternică.