Ale amplei angoase a zorilor
Revelate catarge și pânze.
Dureroase treziri.
Frunze, surori frunze,
Vă ascult în bocet.
Toamne
Muribunde duioșii.
O, tinerețe,
Abia a trecut ora desprinderii.
Ceruri înalte ale tinereții,
Liber elan.
Și sunt deja pustiu.
Pierdut în această joasă melancolie.
Dar noaptea risipește depărtările.
Tăceri oceanice,
Astrale cuiburi de iluzie,
O, noapte.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de melancolie și regret față de trecerea timpului și pierderea tinereții. Naratorul se simte pustiu și pierdut în melancolie, găsind un oarecare consolare în noapte și iluziile ei.