Ș-am să-mi fac o doină,
Doina mea de dor,
Fără nicio noimă,
Când o fi să mor.
Ș-am să-mi fac o doină,
Doina mea de jale,
Fără nicio noimă,
Să îmi iasă-n cale.
Ș-am să-mi fac o doină,
Doină ce suspină,
Fără nicio noimă,
Să mă-ngroape-n mine.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă sentimente profunde de dor și jale, anticipând moartea. Doina devine un vehicul pentru exprimarea acestor emoții copleșitoare, îngropându-l pe interpret în propria-i suferință.