Sângele tău îngheța cândva ca luna.
În noaptea fără capăt sângele tău
își desfăcea imaculatele aripi
peste stâncile negre, peste forme de copaci
și peste casele
cu o fâșie de lumină din anii copilăriei.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment profund de nostalgie și melancolie, rememorând amintiri din copilărie. Sângele, metaforă pentru viață și esență, este asociat cu imagini puternice ale trecutului, sugerând o conexiune emoțională puternică cu acea perioadă.