El nu e atât de bătrân
încât să poată sta
prea multă vreme
singur cu trupul lui
într-aceeași odaie
fără să sufere
și nici atât de tânăr
încât să se dedea la somn.
Poartă pe chip
o melancolie
îndulcită doar cu scrierea de sonete,
escaladând
o fisură imperceptibilă
în oglinda
duratei.
Sensul versurilor
Piesa descrie un bărbat care nu mai este tânăr, dar nici bătrân, prins într-o stare de melancolie și singurătate. El încearcă să evadeze din această stare prin scris, dar se confruntă cu trecerea timpului.