Știi tainele să le citești. Misterul
nedeslușit al ploii și înfrunți
al mării haos când cu dinți mărunți
cochiliilor lungi le sfărâmi cerul.
Pui între gura ta și fructul, punți,
în care dulcele-și prelinge gerul;
e-o pânză-n zări, îi ești corăbierul,
ești mirele în repetate nunți.
Eu casa mi-o înalț cu stâlpi de rouă
pe aripile-ntinse amândouă
și pe spinarea doar, a rândunicii,
uitat de pământești suplicii
și-un singur strop mă năruie, când plouă,
dar în cădere sfâșii masca Fricii.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre capacitatea de a depăși obstacolele și de a găsi puterea interioară. Metaforic, descrie un proces de transformare și triumf asupra fricii, construind ceva durabil chiar și în fața fragilității.