Bolnavi de somn
și foame fără sațiu,
boemi de trei parale —
ocnașii cafenelei
dospesc în fumul acru
și-ademenesc drumeții;
mese duium
s-au pus de-a dreptu-n stradă,
dar eu le ocolesc
întotdeauna
îmbătrânind
cu o valiză-n spate.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de singurătate și de detașare de viața socială, sugerând o călătorie continuă și o îmbătrânire solitară. Protagonistul evită interacțiunile sociale și pare să poarte o povară simbolică, reprezentată de valiza sa.