Eram băiat, vînam miriapozi
în lumea noastră suprapopulată
îmi dezvoltam cruzimea pe-un butuc
strivind insecte migratoare
sub botul traversat de canioane
şi îngrelat de luturi roşii
al unui continent oarecare.
mătuşa mea convexă se certa
cu mătuşa mea concavă
ţărîna le tălăzuia pulpele
iar vîntul le aducea cugetări fierbinţi
pronunţate răspicat
de domni miopi cu papion şi redingotă.
le ascultam cît le ascultam
apoi plecam să mă prepar de recrudescenţa imaginarului
în văi adînci unde găseai fiinţe naturale
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri din copilărie, într-un cadru rural, unde cruzimea inocentă se împletește cu observații asupra naturii și interacțiunilor umane. Naratorul reflectă asupra experiențelor sale, oscilând între realitate și imaginație.