La Bacharach de-o vrăjitoare blondă se zvonea
Mureau pe rând bărbaţii îndrăgostiţi de ea.
Episcopul chemând-o-ntr-o zi la judecată
Orbit de frumuseţea-i o şi iertă îndată.
O, Loreley, frumoaso cu ochi de nestemate
Ce mag a pus în tine puterea-i fără moarte.
Sătulă sunt de viaţă, mi-s ochii blestemaţi
Căci au murit, părinte, privindu-mă bărbaţi.
Mi-s ochii două flăcări, nu nestemate rare
Zvârliţi-i dar în flăcări să-şi afle-a lor pierzare.
În flăcările tale eu ard, copila mea
Să te condamne altul, tu m-ai vrăjit deja.
Nu râdeţi, preasfinţite, rugaţi-vă deci iute
Daţi semn să mă omoare şi Domnul să vă ajute.
Iubitul meu plecat e pe-ndepărtat meleag
Daţi semn să mă omoare, căci n-am nimica drag.
Mi-e inima bolnavă, eu trebuie să mor
De m-aş privi-n oglindă, ar trebui să mor.
Mi-e inima bolnavă, căci n-am pe-al meu iubit
Mi-e inima bolnavă de când m-a părăsit.
Episcopul la sine trei cavaleri chemat-a
Duceţi-o-n mânăstire, e rătăcită fata.
Te du, nebună Lore, cu ochi tremurători
Vei fi în alb şi negru măicuţă mâine-n zori.
Porniră-apoi toţi patru la drum peste muscele
Îi implora frumoasa cu ochii plini de stele.
Lăsa-ţi-mă o clipă pe acel mal frumos
Ca să mai văd o dată castelul meu frumos.
Şi să-mi mai văd în fluviu ochi limpezi, blonde plete
Voi merge-apoi în schitul de văduve şi fete.
Zburda pe stâncă vântul prin părul ei bălai
Strigară cavalerii: O, Lore, Loreley!
Pe Rin soseşte-o luntre, e el de bună seamă
Iubitul meu e-ntr-însa, el m-a văzut, mă cheamă.
O, inima-mi se-nmoaie, iubitul meu soseşte
Atunci ea se apleacă şi-n Rin se prăbuşeşte.
Căci s-a văzut în unde frumoasa vrăjitoare
Cu ochii săi ca Rinul, cu părul ei de soare.
Sensul versurilor
Balada spune povestea unei femei frumoase, Loreley, acuzată de vrăjitorie și bântuită de pierderea iubirii. Preferă moartea în apele Rinului decât o viață fără iubire, devenind o figură mitică legată de râu.