George Bacovia – Alb

Orchestra începu cu-o indignare grațioasă.
Salonul alb visa cu roze albe –
Un vals de voaluri albe..
Spațiu, infinit, de o tristețe armonioasă..
În aurora plină de vioare,
Balul alb s-a resfirat pe întinsele cărări –
Cântau clare sărutări..
Larg, miniatură de vremuri viitoare..

Sensul versurilor

Piesa descrie o scenă elegantă și melancolică, un bal alb unde timpul pare să se dilate. Este o meditație asupra frumuseții efemere și a amintirilor viitoare.

Lasă un comentariu