Sunt solitarul pustiilor piețe
Cu tristele becuri cu pală lumină –
Când sună arama în noaptea deplină,
Sunt solitarul pustiilor piețe.
Tovarăș mi-i râsul hidos, și cu umbra
Ce sperie câinii pribegi prin canale;
Sub tristele becuri cu razele pale,
Tovarăș mi-i râsul hidos, și cu umbra.
Sunt solitarul pustiilor piețe
Cu jocuri de umbră ce dau nebunie;
Pălind în tăcere și-n paralizie, –
Sunt solitarul pustiilor piețe.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de singurătate și izolare într-un cadru urban dezolant. Naratorul se identifică cu pustiul piețelor, fiind însoțit doar de râsul hidos și umbre, într-o atmosferă apăsătoare.