De-acum, tușind, a și murit o fată,
Un palid visător s-a împușcat;
E toamnă și de-acum s-a-nnoptat..
-Tu ce mai faci, iubita mea uitată?.
Într-o grădină publică, tăcută,
Pe un nebun l-am auzit răcnind,
Iar frunzele cu droaia se desprind;
E vânt și-orice speranță e pierdută.
Prin târgul învăluit de sărăcie
Am întâlnit un popă, un soldat..
De-acum pe cărți voi adormit uitat,
Pierdut într-o provincie pustie.
De-acum, au și pornit pe lumea eronată
Ecouri de revoltă și de jale;
Tot mai citești probleme sociale..
Sau, ce mai scrii, iubita mea uitată?
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de melancolie și deznădejde, accentuat de imaginea toamnei și a morții. Naratorul reflectă asupra pierderilor și a amintirilor, adresându-se unei iubite pierdute într-un context social apăsător.