Gellu Dorian – Încotro

Unde merg eu acum, după acest festin la care am stat
la masă cu toți cei care n-au unde să se ducă
și rătăcesc așa de la casă la casă,
de la masă la masă,
de la vorbă la vorbă
până când nu mai știu unde sunt și
privesc dezorientați în sufletele lor și nu se mai recunosc
și atunci cum să duci cu tine mai departe
un ins pe care nu l-ai mai văzut până atunci,
ce-o să creadă lumea despre el,
că de tine n-o să-și mai aducă aminte.
Încotro mă îndrept,
ce văd în față e linia orizontului,
în spate, tot linia orizontului,
în stânga, tot ea, săraca,
îndepărtându-se spre dreapta mea, unde tot ea
se unește cu suratele ei și nu știu ce să-mi răspundă,
în jos, stau chiar călare pe ea,
speriat de gândul că în curând ea va sta călare pe mine,
umai în sus nu există nici un orizont,
umai acolo este mult loc, nesfârșit
și habar n-am cum să ajung acolo, nimeni nu are habar cum este,
dar toți îmi povestesc zile în șir
ce bine va fi,
ce liniște va fi,
ce noapte va fi,
dar de ce nu va fi, nimeni nu scoate o vorbă,
o țin acolo ca pe un act de acreditare pentru când va fi să fie întrebați
ce caută acolo
și ei să n-aibă habar unde sunt
și nici măcar de unde au plecat,
cine i-a trimis,
în numele cui,
în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh!