Iubita mea, ți-am cumpărat un munte,
Am fost la târg, dar nu l-am luat pe bani,
Are păduri și râuri și o punte
În vârstă de un milion de ani.
Ți l-am adus în brațe pân’ la poartă,
E minunat și piatra lui e grea,
Comerțul ambulant cu munți se poartă…
Dar unde-ai să-l așezi, iubita mea?
Ce munte colosal, un munte straniu,
Cu porci mistreți ce cântă-n coruri: jir!!
Iar în adânc sunt straturi de uraniu
Și-am dat puțin pe el… un chilipir.
Iubita mea, găsește marea vale
În care să-l aduc și să-l răstorn
Și-apoi la nunta regăsirii sale
Să cânt ca vânător al lui, din corn.
Iubita mea, ți-am cumpărat un munte,
Să faci cu el ce-i ști și ce vei vrea,
Eu mă retrag în peșteri muribunde
Că am uitat să-ți mai șoptesc ceva:
Am dat pe acest munte Viața mea.
Din marele bazar cu amănunte
Plătind cu viața tot ce scump era,
Iubita mea, ți-am cumpărat un munte…
Păcat că n-o să-ncapă-n lumea ta.
Sensul versurilor
Cântecul descrie un sacrificiu extrem făcut din dragoste, unde naratorul își dă viața pentru a oferi un munte persoanei iubite. Ironia este că, deși darul este grandios, acesta este nepotrivit și imposibil de integrat în viața destinatarului, subliniind natura uneori disproporționată a sacrificiilor în dragoste.