Retorica e în vervă, blesteamă de azi-dimineață găinile;
Obiectele rituale s-au îngrămădit în jurul meu (cutia cu tutun, desenele dăruite de prieteni
vii sau morți, soba de fier vopsită cu argint, clepsidra, scaunul portocaliu, cufărul vechi,
litera U, clopoțelul zen atârnat lângă o barbă bine ascuțită, oasele scoase din mare
și pictate etc.).
Probabil o să plouă pentru că bolnavii în spitalul din Nürenberg se plâng de dureri
reumatice.
Motanul paranoic s-a frecat de scaun până l-a tocit;
cununa de santal se află lângă fruntea mea (un fruct de plastic galben) și lângă cele două
glastre cu busuioc uscat.
Oh, micul meu colier de brațe fragile, am pus mâncarea pe scară, coboară-te puțin, am pus-o
la îndemână.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de spirit melancolică și alienată, posibil într-un context de boală și spitalizare. Versurile juxtapusează elemente banale cu simboluri ritualice, creând o atmosferă onirică și introspectivă.