Dintr-un străvechi gest ars
de patru mii de ani.
Foșnet al cenușei memorie stinsă a focului
peste tatuajele de calcar
cămăși de apă limpezi între nisipuri
viermi vegetali ocolind pietricelele
vuiet al găleților căzute în fântâni.
Dar toate acestea se petreceau sub o pătlagină
și într-o bună zi el a ieșit să vadă.
Deasupra noi ședeam lângă araci
și cârlionții ni se întindeau spre ei.
Groapa de var se cam părăginise
prin ceață umblau păsările amenințătoare ale somnului
noi ne feream pe cât puteam
și el ne rezema cu ochii
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment mistic și contemplativ, explorând teme legate de timp, memorie și natură. Imaginile arhaice și elementele naturale se îmbină pentru a crea o atmosferă onirică și introspectivă.
