„Iubita de altădată răspunde la numele de Margareta”
(Ion Vinea).
De mult voiam să scriu și despre tine,
despre candorile noastre expirate,
despre teama ta de a nu face copii din cauza sărutărilor,
despre amorurile noastre naive și îndepărtate.
Aș ști să scriu multe chiar despre epiderma ta brună
cu care te îmbrăcai la gârlă, pe negândite,
când puteam să mă plictisesc privindu-te goală
și să-ți desenez orice parte a corpului pe nisip,
între răchite.
Așteptam apoi să intri în gârlă, ca să mă mir
cum țipi când apa îți cuprinde șoldurile nerușinată –
pe vremea aceea mă fardam cu zeamă de dude,
trăgeam cu praștia
și posedam nesățios nisipul în care mâna sculptase
un s*x de fată.
Și pe-atunci cunoșteam stupoarea nopților de cretă,
ascultam tăcuți și credincioși înțelepciunea
vegetală a florilor,
îți știam toate nedumeririle trupului și te iubeam
ca pe nasturele soarelui, ca pe răcoarea nucului,
ca pe sideful norilor.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice ale unei iubiri din trecut, plasate într-un cadru natural idilic. Naratorul își amintește cu tandrețe de momentele petrecute alături de persoana iubită, rememorând inocența și frumusețea acelei perioade.