Ce lung e drumul de la suferință
Pân’ la povestea despre suferință,
Pleci hotărât să reclami universului acea suferință
Și te trezești vorbind despre cu totul altceva decât despre suferință.
Dilema nu e între fericire și suferință,
Ci între suferință și povestea despre suferință,
Toate trădările încep printr-o secretă suferință,
Și-ajung trădări încă din interjecțiile despre suferință.
Salvează-mă de tine, cu tine, suferință,
Durerea să ne-o facem serial, nu-i cu putință
Avem de suferință ca de aer trebuință
Să nu cădem în goluri dintre cuvânt și suferință.
Ce lung e drumul de la suferință
Pân’ la cuvântul despre suferință. Drum de o ființă.
(Pământul deocamdată, 1977)
Sensul versurilor
Piesa explorează distanța dintre experiența directă a suferinței și modul în care o transformăm în narațiune. Vorbește despre cum, în încercarea de a exprima durerea, ajungem să vorbim despre altceva, pierzând esența inițială. De asemenea, sugerează că suferința este o componentă necesară a existenței umane.