Știu multe, mai multe decât agențiile de specialitate,
Știu adevăruri mortale,
Știu fapte compromițătoare,
Dar știu intraductibil.
Știu intraductibil în toate direcțiile,
Nu mai pot nici să-acuz, nici să apăr,
Atâta mi se mai întâmplă să pot:
Știu.
Știu multe, știu aproape totul,
Dar știu intraductibil.
Mi-e imposibil să spun ce știu;
Ce bine era
Când spuneam multe, aproape totul.
Dar nu știam nimic
Și eram un palavragiu poliglot.
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea și neputința de a comunica o cunoaștere profundă, dar intraductibilă. Vorbitorul regretă timpul când, deși spunea multe fără să știe, era capabil să se exprime, spre deosebire de prezent, când cunoaște adevăruri importante, dar este incapabil să le împărtășească.