Hai, să plecăm la ferma din poveste –
În lutul gras, să prindem rădăcină
Cu zarzării şi firul de sulfină,
Sub mângâierea zărilor agreste.
Să-ţi ciugule din palmă, au să vină
Găini moţate, cu roşcate creste,
Iar porumbeii – ca o albă veste –
Te vor primi cu zboruri de lumină.
Când seara bate-n prispa cu zorele,
Te-aş ridica de umeri, ca de toarte,
S-alegi cea mai frumoasă dintre stele.
Iar la răstimp, pe mirişti, pitpalacul
Ar tresări, svâcnind în somn, departe,
În timp ce tămâiază liliacul.
Sensul versurilor
Piesa descrie dorința de a evada din cotidian și de a găsi liniștea într-un cadru natural, idilic, la o fermă. Este o invitație la o viață simplă, conectată cu natura și plină de frumusețe.