Mă nec în somn, te caut lângă mine,
nu te găsesc şi te-aş reinventa.
Unde te afli tu, pierduta mea,
unde te afli şi ce lanţ te ţine?.
Am aşteptat să strigi să vin înapoi,
am mers încet să vină nişte şoapte
şi m-am întors, era tăcută noapte,
o noapte se zidise între noi.
Mă nec în somn, visând în nefiinţă
o luptă către care te-am condus,
mă nec în somn, parcă icnesc în râs,
mă nec visându-te în suferinţă.
Dă-i, Doamne, de pământ şi Zeu de sus,
moartea – motiv, şi viaţa – consecinţă.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de dor și suferință cauzate de pierderea unei persoane dragi. Naratorul se simte pierdut și neputincios, căutând persoana iubită în vise și amintiri, dar confruntându-se cu realitatea dureroasă a absenței.