Noaptea s-a deschis peste fruntea răvășită
Cu stele frumoase
Pe colină, când tu împietrit de durere zăceai.
O sălbăticiune îți devorase-n grădină inima.
Înger de foc,
Zaci tu cu pieptul zdrobit pe ogorul pietros.
Sau o pasăre de noapte-n pădure
Nesfârșită tânguire
Mereu repetând printre ramuri cu spini ale nopții.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă și tânguirea unei persoane care a suferit o pierdere devastatoare. Imaginea nopții și a elementelor naturii amplifică sentimentul de disperare și melancolie.