Florile-soarelui pe gard lucesc,
Și liniștiți bolnavii stau în soare.
Pe ogor femeile cântând trudesc,
Bat clopotele mănăstirii cu vigoare.
Păsările-ți povestesc legende,
Bat clopotele mănăstirii și belșuguri.
Din curte o vioară lin transcende.
Azi storc ei maroniul vin din struguri.
S-arată omul bucuros și plin de sine
Azi storc ei maroniul vin din struguri.
Deschise larg sunt morgile puține
Și văruite sunt de soare cu belșuguri.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă de toamnă idilică, dar cu o subtilă melancolie. Imaginea abundenței și a vieții se împletește cu umbre ale morții și ale efemerității.