2006 ganduri records, ganditoru.
Contrast și încă un cuvânt.
Și o să se aleagă praful și nu vom fi înțeles nici un cuvânt.
Viața e o enigmă, vreau să uit de părțile urâte și totuși le cânt.
Pot să aleg să-mi trăiesc viața sau să încerc să devin sfânt
Pentru a ajunge în rai după a doua venire a lui Isus pe pământ.
Îmi vine să plâng, căci simt că sunt un personaj rău,
Care încearcă să-ți dea un sfat sau doar se joacă cu sufletul tău.
Încă nu știu cine sunt, când să stau încruntat și când să zâmbesc.
Și îmi vine să tac că dacă aleg să vorbesc, nu mă mai opresc.
Uneori simt că sunt singur, împotriva tuturor și că țipetele mele sunt
asemenea unor șoapte într-un cor.
Conștiința mă liniștește dar atunci când strig după ajutor,
Ma ajut singur căci aud doar ecoul meu ușor.
Nu mai e timp, ceasul ticăie, mă gândesc la viitor.
Să fac așa fel încât cu zâmbetul pe buze să mor.
Sunt un observator, observând evoluția umanității,
Sunt un visător, visez că ne vom înțelege cu toții.
Ne învârtim în cercuri încet, plândiți de demență,
Chiar de viața pare în viteză, nu e decât o simplă aparență,
Și în zilele astea, cum să n-ajungi în ultimul hal,
Când ai parte de iubire doar în spate la ROMSTAL.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o introspecție asupra vieții, cu momente de singurătate și reflecție asupra condiției umane. Artistul se simte un observator al evoluției umanității, dar și un visător care speră la înțelegere. Versurile ating teme precum efemeritatea vieții și căutarea sensului.