Erau doar niște copii când s-au cunoscut,
Se iubeau inocent, cu toate că nu ar fi știut
Că povestea lor va tulbura minți sucite
Și va deprima veșnic chipuri fericite.
Pentru ea el eclipsa mereu orice alt băiat,
Căci vedea în el un suflet sincer și devotat.
Îl făcea să râdă în cel mai trist moment,
L-a făcut să prindă viață când privea absent.
Și astfel el i-a jurat că nimeni nu-i va face rău,
Chipul ei era ca o icoană înrămată în sufletul său.
Dar nu știa că cel mai ascuns secret al ei
Era dependența de droguri, ce o îndepărta de el.
Ajunsese să se poarte altfel de frica adevărului,
De frica reacției lui, se lăsa-ncet pradă visului
Ce o duce din ce în ce mai departe,
Ce cu fiecare gram o aduce mai aproape de moarte.
Era o zi ca oricare, deși se-ntreabă oare
De ce are un sentiment de nesiguranță
Ce-i sugrumă până și ultima speranță de mai bine.
Simte că ceva îl așteaptă, ceva, ceva
Cutremură pe loc lumea în care trăiește.
Își zâmbește în oglindă și-nchide ochii,
Își lasă ipotezele să curgă-n voia sorții.
Trage aer în piept și oftează de dor,
Cu gândul la ea levitează parcă pe un nor.
Nu ia-n seamă cuvintele altor voci și pleacă
Spre destinația cunoscută de aproape doi ani.
Condus de imaginea ei, drumul se duce ca un vis,
Ajuns la ușă, imediat imaginea macabră-l aruncă-n abis.
Ființa dragă lui era-ntinsă pe pat, parcă lipsită de viață,
Legat de-o ultimă speranță, îi ia capul și cu teamă-l sărută.
Știe că nu mai e el cu el, deși îl privește mută.
Au fost zile și nopți, au fost țigări și sticle,
Au fost poze și lacrimi și diverse tentative
De-a-și lua singur viața, căci odată cu ea
A murit speranța de-a mai fi vreodată fericit,
De-a mai fi iubit, simte că a fost pedepsit
Pe nedrept, căci cu ce drept i-a luat Dumnezeu
Singura ființă care l-a făcut să simtă că trăiește.
Acum își ține capul în mâini și își dorește
Să-i sărute pielea fină pentru ultima oară,
S-o simtă aproape de el ca-n ultima seară.
Dar privește pierdut peste un labirint gri
Ce va urma de-acum, nimeni nu poate ști.
Înecat în alcool speră să umple un gol
Rămas în locul sufletului, își face curaj
Iar de pe marginea blocului
Își ia avânt și se lasă-n voia cerului.
Sensul versurilor
Piesa descrie o poveste de dragoste tragică, marcată de dependența de droguri a fetei și culminând cu moartea ei și sinuciderea băiatului. Explorează teme precum dragostea inocentă, pierderea, disperarea și impactul devastator al dependenței.