Mă rog de tine, ploaie,
Când zbor către planete,
Stropește gura mamei
Și-o apără de sete.
Mă rog de tine, codru
(Căci anii tăi tot fi-vor)
Cuprinde-i cald ființa
Și-o apără de vifor.
Mă rog de tine, iarbă,
Mângâie-i talpa goală
Și sarea grea din oase
Și-o apără de boală.
Mă rog de tine, munte,
Cât zboru-o să mă poarte
Sărută ochii mamei
Și-i apără de moarte.
Sensul versurilor
O rugă fierbinte adresată elementelor naturii pentru a proteja și alina suferința mamei. Este o expresie a dorului și a neputinței de a fi prezent fizic, transferând responsabilitatea protecției către forțele naturale.