Vai mie, nu doar
sufletul mă doare.
Acum și trupul,
oasele mă dor.
Vai mie, dragoste,
cui i-o fi dor
de rana mea,
zburdând rătăcitoare
din spic în spic,
din ram în ram,
cui oare?!
Prin valul
întunericului ud
un glas înmiresmat
de crin aud:
„Se face flaut
orice os ce doare.”
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă, atât sufletească cât și fizică, dar oferă și o rază de speranță prin transformarea suferinței în artă. Sugerează că chiar și în întuneric, există o posibilitate de a găsi frumusețe și sens.