Pentru Ioan Alexandru.
Iubire! Tu, cea ocrotită
De dulcele luminii mirt,
Ca miezul unei sfinte azime
De coaja ei doar ocrotit.
Înconjurată de lumină,
Tu însăți din lumină vii.
Pe tine doar te am pe lume
Și nu voi alte veșnicii.
Iubire! Ram de rouă sfântă,
Cânt unic, o, ce mă adăpești!
Asupra-ngândurării mele
Tu nu plângi lacrima – o naști.
din volumul: „Sunt robul iubirii” – Colecția Clasici Români AGORA
Sensul versurilor
Piesa este o declarație de iubire profundă, văzută ca o entitate divină și o sursă de lumină și inspirație. Iubirea este prezentată ca unicul sprijin și sens în viață, depășind orice dorință lumească.