Unor apărători ai stâlcitei limbi române
numită „limba moldovenească”)
A murit tămâia,
Duhoarea stă să crească.
Ne-a umplut ca râia
„Limba moldovenească”.
Mi-a pierit și somnul,
Pacea creștinească.
Mârâie spre Domnul
Limba moldovenească.
O biată bătrână
N-are nici de pașcă.
Stă cu halca-n mână
Limba moldovenească.
Își crește frumosul
Limba românească.
Îi arată dosul
Limba moldovenească.
Gângavă, tot linge
Cizma muscălească.
Spre Evropi se-mpinge
Limba moldovenească.
Palidă mi-e fața
Sub un cer ce cască.
Îmi mănâncă viața
Limba moldovenească.
Voi muri, se pare,
Pentru-a mea lumină…
„Mă va plânge oare
Limba cea română?!”
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea și dezamăgirea față de denaturarea limbii române și promovarea unei identități lingvistice separate. Vorbitorul se teme că această trădare va duce la pierderea identității naționale și culturale.