Te miri că-s alb la tâmple.
Cum să nu fiu, iubito,
Când marea că e mare
Și ea e tot albită.
Cu toată ființa mea
Cum să nu mă cutremur
Când vine, nu o vreme,
Când vin atâtea vremuri?
Când nu ca o femeie –
Mi-ești scumpă ca un soare
Ce parcă-aici se naște,
Da-n alte lumi răsare.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra îmbătrânirii și a impactului timpului asupra individului, folosind metafore naturale precum marea albă. În ciuda trecerii timpului, iubirea rămâne o sursă de lumină și speranță, chiar dacă efemeră.