Cabana cu roze, pentru că avea
Roze. Dacă toate lucrurile ar fi așa
De simple! Era acel loc
Cu vreo douăzeci sau cam așa de
Case, toate din roșie
Cărămidă, cu numele citeț
La citit; dar aceasta, poarta ei
Acoperită cu mușchi, cu acoperișul ruginit
De licheni. Ai ales-o
Pentru roze, și nu ai greșit.
Era înregistrată în inima
Unei națiuni, și astfel, sigură
De existența ei toată vara
Genera căldura
Înfloririlor sale, lămpi roșii
Să te călăuzească. Și dacă veneai
Prea târziu în frigul neguros
Al iernii, erau chipurile
Din fereastră, chipuri englezești
Cu obrajii roșii, contabilizând spinii.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de nostalgie și melancolie, descriind o cabană acoperită cu roze, simbol al frumuseții trecătoare și al amintirilor prețioase. Imaginea cabanei sugerează un loc sigur și cald, dar și o oarecare tristețe legată de trecerea timpului și de inevitabila apropiere a iernii.