În noaptea în care ea nu m-a mai vrut
Am înțeles că sunt un om pierdut
Și-n noaptea aceea chiar m-am sinucis
(Cu propria-mi legendă-n manuscris!)
Mă întreb dacă oare marea nedreptate
Ce mi se pregătea în eternitate
Ea consfințea chiar lașitatea mea..
Că n-am ucis-o mai întâi pe.. Ea!
Eternitate.. cu sânge din venă
Eu ți-aș scrie o carte
Dacă te-ai sinchisi să fii eternă
În semn, doar o noapte, asemenea în fapte
Celor toate, plecate, cu câte o parte din mine
N-a mai rămas nimic și pentru tine, dragă Moarte
Dacă vrei să mă iei, ucide-le pe ele
Nestemate, blestemate, peste noapte să poarte
Viul netrai al neființei mele
Moarte, vii? Zi, Moarte, vii!?
Unde te-ai ascuns? De când te caut..
Te voi uimi, că nu am puls și că mă laud
În lada mea de lemn, cu faima de Don Juan
Ce nu-i altceva, decât o simplă haină de golan..
Lăsați mortul viu,
Imunul cu simțire la ceas de noapte târzie
O clipă să mai respire
Îi somnul de târzie, mai vreau un fum și-o-mbrățișare
Ș-apoi, coboară-mă.. să mă ridic, gropare!
Și-n timp ce zece popi mă provedeau
Și o sută de femei mă blestemau
M-am răsucit în lada mea de lemn
Și-am înviat ca și Hristos! Ca și Hristos, solemn.
Miracolul, că, deși mort – eram tot viu!
Și-n locul meu, intrase moartea mea, în sicriu
M-am răsucit în lada mea de lemn
Și-am înviat ca și Hristos! Ca și Hristos, solemn.
Voi nu trăiți de când e lumea,
Deși sunteți de-o seamă
Nu văd un viu pe stradă
Lumea, doar morții mă aclamă
Și morții îi fac reclamă
De parcă ar fi reală
Această ultimă doamnă
Nevastă unică – damă!
Care mă vrea fără jurăminte
Dar nu mă ia cu o rugăminte
O fantasmagorie pe care o vreau de soție
Dacă ar intra, în locul vostru, în sicrie..
Toți ați cere-o în căsătorie
Dar voi fugiți departe și vă feriți
Știți, n-aveți nevoie de moarte ca să muriți..
Zâmbiți, că-n acea noapte nu m-am sinucis
Decât cu propria-mi legendă de Don Juan în manuscris
Nimic mai mult..
Eu am murit mult mai de mult, de fapt
În noaptea în care tu nu m-ai mai vrut
Și-am regretat.. că am întârziat
Că trebuia să mor exact – în ziua în care te-am cunoscut.. Păcat!
Iar ea când era plecată, mi-am așezat
Cadavrul de amant incornorat
Am înțeles că faima mea, faima de Don Juan
N-a fost decât un titlu de roman, și o haină de golan!
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele unui Don Juan respins, care se confruntă cu moartea și cu propria sa legendă. El regretă pierderea iubirii și realizează că faima sa nu este decât o mască.