Nimeni nu știe, cât, ce refuză,
Nevăzutul ne domină, când
viața noastră ascunsei viclenii cedează,
noi, neobservând.
Lent, la cheremul plăcerilor
echilibrul nostru se-nclină
iar inima la rându-i îl urmează:
pe el, Marele Maestru al absențelor.
Sensul versurilor
Piesa explorează modul în care influențe nevăzute ne domină viața, ducând la un dezechilibru interior. Metaforic, absența devine un maestru care ne ghidează acțiunile, adesea fără ca noi să conștientizăm.