Aici, când aerul trădează onestitatea crinilor,
e osândit la moarte de un vârtej de apă.
Nu e o umbră de amărăciune aceea pe care copacii o
împing înainte către apus.
Despre aceasta te va informa paznicul de vânătoare
pe care-l plătește frigul.
Dacă, în țara ta, o iluzie se pierde în largul căldurilor,
în a mea, zăpezile te vor ajuta să o găsești.
Dacă urma unui pantof nu dispune de timp ca să
adoarmă o violetă,
aici își petrece viața culegând ciclul ploilor.
E trist,
foarte trist să știi că o mână întipărită în pulbere
dăinuie mai puțin decât drumul pe care-l deschide o
frunză când moare.
Nu te mâhnesc aceste fire care ți se topesc pe loc de
obraji
când, despuiați de nori, îngheață în heleșteie?
Sensul versurilor
Piesa explorează efemeritatea vieții și a amintirilor, folosind imagini din natură pentru a ilustra sentimente de tristețe și melancolie. Vorbește despre cum lucrurile frumoase și importante pot dispărea rapid, lăsând în urmă un sentiment de pierdere.
