Pe cât de neschimbată ai rămas,
Pe-atât sunt eu schimbat de vreme.
Tu urci colina cu același pas,
Eu mai anevoios și mai alene.
Și totuși mergem amândoi înainte
Mânați de-aceeași unică dorință,
Eu nevoit să calc peste morminte,
Tu ocolindu-le cu ușurință.
Acesta-i drumul nostru; drum de coastă,
Întortocheat și greu. Dar sus pe culme,
Acolo unde panorama-i vastă,
Și unde, printre stânci, bătrânul ulm e,
Acolo cel ce-ajunge dintre noi
Nu va privi zadarnic înapoi.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra diferențelor dintre două persoane care parcurg același drum al vieții, dar cu experiențe și ritmuri diferite. În ciuda obstacolelor și a greutăților, ambele sunt motivate de aceeași dorință, iar atingerea scopului final va aduce o perspectivă valoroasă asupra călătoriei.