Măceș de sânge tânăr mi-ai revărsat în leș,
Mi-ai luminat adâncul cu floare de cireș.
Și dacă-mi arzi pe suflet, brățară de safir,
Cometă de mătase în vis mi te răsfir.
Îmi luneci ca o rază pe frunte și obraz,
Te simt pe umăr caldă columbă de topaz.
Crești parcuri siderale în trupul de noroi,
Înalți fântâni și legeni, deasupra, ceruri noi.
Răstorni o primăvară în fundul vieții mele
Și ningi cu vis de piersic și viscolești cu stele.
Sensul versurilor
Piesa descrie o transformare interioară profundă, folosind imagini puternice din natură și elemente prețioase. Este o celebrare a iubirii și a frumuseții care pot înflori chiar și în locuri neașteptate, aducând lumină și speranță.