Făcuse-un cântec aspru și zbârlit
ca o spinare de mistreț, roșcată,
un cântec pentru munți, pentru granit
și pentru țara lui însângerată.
L-au prins pe răzvrătitul cântăreț
și l-au zvârlit în ocnă și-n ocară,
dar cântecul lui, gol și pădureț,
precum un sfânt, umbla desculț prin țară.
Sărea cum mierlele prin paltini și prin nuci,
fierbea cu apele în scocul morii,
neamu-și făcea din el opinci, măciuci
și basamac și praștii și prigorii.
Murea în ocnă vânătul poet,
dar lângă drugi și lacăte, afară,
paznicii cruzi cântau și ei încet
cântecul celui ce trăgea să moară.
Sensul versurilor
Piesa descrie un cântăreț încarcerat pentru cântecele sale subversive, dar al cărui spirit și muzică continuă să trăiască și să inspire poporul. Cântecul devine un simbol al rezistenței și al speranței, depășind granițele închisorii și ajungând la cei care îl oprimă.