Ady Endre – Crăciun (Clopot Sună)

I.
Clopot sună,
Cânt răsună,
Imensă recunoștință,
În sătucul meu drăguț,
La Crăciun
Sufletele-s la căință.
Mic cu mare
Cu mirare
La rugă se apleacă,
În sătucul meu drăguț
Și Mesia
Avea s-aducă slavă.
Înspre templu
Șirul e lung,
Pornesc bătrâni, tineri,
În sătucul meu drăguț
Vin a slăvi
Pe Domnul măreției.
Parc-aci jos
Un falnic Domn
Ar sufla milă, revine,
În sătucul meu drăguț
În inimi,
Azi avem iubire.

II.
Inima de vacarm urban
E crispată.
Ce bine ar fi a slăvi
Ca acasă.
Bine ar fi din inimă
– Ca în trecut –
A se ruga,
Bine ar fi a se curma.
Bine ar fi totul, totul
A omite,
Bine ar fi jucând, copil
Se menține.
Prin crez just și suflet nou,
Cu lumea
A se uni,
În dragoste se mântui.

III.
Dac-acest basm ar fi
O confesiune,
Oh, ce bucurie
S-ar lăsa pe lume.
Și omul culpabil
Om s-ar face iar,
Talisman i-ar fi,
La drumul trist, bizar.
Nu ar fi Golgota
Pe pământ, traiul,
O singură forță
Ar răzbi cosmosul,
Nu ar fi și alt cult,
Ar fi doar unic:
De a slăvi Domnul
Și a se iubi..
Basme de Crăciun
Dac-ar fi cutume,
Oh, ce bucurie
S-ar lăsa pe lume.