Cui meșterește un rondel
nu pană-i trebuie, ci rază,
un strop de sânge stins pe-o frază
și-un zâmbet prins de-un funigel.
I-ar mai prii să-i stea de pază,
vr-un ceas, și-un înger lângă el.
Cui meșterește un rondel
nu pană-i trebuie, ci rază.
Iar de nu-i gata spre amiază,
aruncă-i, Doamne, și-un inel
din mâna Ta ce scânteiază.
Nu pană-i trebuie, ci rază,
cui meșterește un rondel.
Sensul versurilor
Piesa explorează procesul creativ al scrierii unui rondel, subliniind că inspirația și emoția sunt mai importante decât tehnica. Se sugerează că divinitatea joacă un rol în finalizarea operei.