Dacă ar fugi aurul rar,
Din eul nostru măreț, domnesc,
Doamne, vai și amar.
Ieri a păcătuit mult
Cel ce a denigrat eul sfânt,
Azi îl primim nesigur.
Altfel ne privesc femeile.
Ne zbatem, fugim și răspândim
Colo, multă sărăcie.
Ieri am fost plin cu Dante,
Când ne-am crezut chiar Zeu,
Azi suntem doar javre.
Și dacă vine aurul rar:
Putem din nou să fim Zei,
Dar, câteva zile doar.
Sensul versurilor
Piesa explorează condiția umană dependentă de bani, oscilând între iluzia puterii și realitatea sărăciei. Banii sunt văzuți ca un zeu efemer, capabil să transforme oamenii în zei pentru scurt timp, dar lăsându-i vulnerabili și decăzuți în absența lor.