O, Foc, fratele meu, îți închin un cântec de victorie.
Tu ești imaginea de purpură strălucitoare
a teribilei libertăți.
Brațele tale se înalță la cer, și prin degetele tale pătimașe
strunele harfelor sunt atinse.
Când zilele mele se vor încheia
și stăvilarele vor fi deschise,
tu ai să arzi până la cenușă aceste strune
ale mâinilor și picioarelor mele.
Trupul meu va deveni una cu tine,
inima mea va fi învolburată în vârtejurile freneziei tale,
și căldura arzătoare care era viața mea,
dintr-o data va izbucni către tine,
contopindu-se cu văpăile tale.
Sensul versurilor
Piesa este o odă către foc, văzut ca un element purificator și eliberator. Vorbitorul își dorește să fie consumat de foc la sfârșitul vieții, contopindu-se cu acesta într-un act final de sacrificiu și eliberare.