Soarta noastră călătorește pe o mare nestrăbătută
ale cărei valuri se urmăresc
într-un joc de-a v-ați ascunselea neîncetat.
Este neliniștita mare a schimbării;
ea își pierde și iarăși își pierde turmele,
și bate din mâini către cerul nemișcat.
În mijlocul acestei cu suflet dus,
între zori și noapte, Iubire,
tu ești insula care înverzește
unde soarele sărută umbra vaporoasă, unde păsările sunt îndrăgostiții cântăreți ai tăcerii.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea că soarta este o călătorie incertă pe o mare agitată, dar în mijlocul acestei incertitudini, iubirea reprezintă un refugiu, o insulă de stabilitate și frumusețe. Iubirea este văzută ca un punct de ancorare într-o lume în continuă schimbare.