În deznădăjduita mea viață, adă-mi, o, femeie,
rânduiala și frumusețea,
așa cum le aduceai, vie, în casa mea.
Mătură fărâmiturile și praful orelor,
umple ulcioarele goale,
repară tot ce a fost neglijat.
Apoi, deschide ușa lăuntrică a templului,
aprinde lampa, și acolo,
să ne apropiem unul de altul în tăcere.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund și dorința pentru o prezență feminină care aducea ordine și frumusețe în viața naratorului. El tânjește după o reîntoarcere la intimitate și liniște, simbolizată prin aprinderea lămpii într-un templu interior.