Cine ești tu care citești poemul meu
de-acum într-un veac?
Și ce dorință te-a mânat oare?
Nici un strop din bucuria acestei primăveri,
nici o floare, nici un tril de pasăre,
nici purpuriul norilor de pe cer,
nimic din ce înduioșez cu iubirea mea,
n-am să pot să vă trimit
vouă, cititorilor mei, de-acum într-un veac.
Gânduri de bucurie ale acestei primăveri
îi trimit poetului tău.
Fie ca, pentru o clipă măcar,
cântecul primăverii mele
să răsune-ntr-a ta primăvară!
Să-și afle ecoul în freamăt de frunze,
în zumzet de albine
și-n bătăile inimii tale,
O, cititoarea mea de-acum într-un veac!
Sensul versurilor
Poemul vorbește despre dorința de a transmite emoții și sentimente către cititorii dintr-un viitor îndepărtat. Poetul își imaginează cum ecoul primăverii sale ar putea rezona în inimile celor care vor citi versurile peste secole.