Radu Cârneci – Ce Ierburi Fi-Vom

Privindu-te, eu uit că mai exiști,
se iscă-n mine ceea ce tu ești:
un timp în care timpul crește bun
și fericite pajiști îl adun
iar ochii mei de bucurii par triști:
privindu-te eu uit că mai exiști..

(.. topiri de trup în arderea de tot,
vag desenate umbre care pot
amețitor învinge gând și dor,
semințe-n viul lung legănător
în sus, în jos, amețitor înot:
topiri de trup în arderea de tot..).

Ce ierburi fi-vom, ce pământ duios,
ce glezne săruta-vom luminos,
ce fiare îmblânzi-vom, ce azur
vom răsturna în chipul nostru pur
când clopote vor bate armonios
ce ierburi fi-vom, ce pământ duios!..