Privește iubirea
cum se înfășoară
pe cel îndrăgostit.
Privește spiritul
cum se unește cu pământul
și-i dă o nouă viață.
De ce ești tu atât de ocupat
cu una sau cu alta, cu binele sau răul?
Mai bine ia aminte
că lucrurile se-mpletesc.
De ce să tot vorbești
de cunoscut și de necunoscut
când cunoscutul și necunoscutul se unesc?
De ce să pui hotar
între această viață și cea ce va să vină
când toți suntem născuți din cea din urmă?
Privește-ți inima și limba,
cum prima simte, dar e surdo-mută,
pe când cealaltă se exprimă
prin vorbe și simboluri.
Privește apa și focul,
pământul și vântul,
vrăjmași și prieteni în același timp.
Lupul și mielul,
leul și căprioara,
atât de diferiți și totuși împreună.
Privește îmbinarea
dintre iarnă și primăvară
ce se vede clar la echinocțiu.
La fel și voi, prieteni,
trebuie să vă amestecați
fiindcă pământul și cerul
s-au amestecat pentru voi
și pentru mine.
Fiți ca trestia de zahăr,
dulci, dar tăcuți
și nu vă atingeți de cuvintele amare.
Iubitul meu crește
din inima mea.
Ce unire mai profundă
ar putea exista?
Sensul versurilor
Piesa celebrează unitatea și interconectarea tuturor lucrurilor, invitând la contemplarea iubirii și a armoniei dintre elemente aparent opuse. Mesajul central este de a depăși dualitățile și de a îmbrățișa complexitatea vieții.